DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI ÎN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI

Logică și Raționament, Educație Civică și Cetățenească, Legislație specifică MAI pentru Admitere la Școala de Agenți de Poliție Câmpina / Oradea / Cluj DREPTURILE OMULUI conform legislației naționale și internaționale DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI ÎN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI

Constituția României

TITLUL II

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII COMUNE

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin

Constituţie şi
prin alte legi şi
au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor,

cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au

cetăţenia română şi
domiciliul în ţară.

Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Cetăţenii români se bucură în străinătate de

protecţia statului român şi
trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile,
- cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de

protecţia generală a persoanelor şi a averilor,
garantată de Constituţie şi de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage

în condiţiile legii,
cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi

în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte,
în condiţiile legii şi
pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza

unei convenţii internaţionale
sau în condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
cu pactele şi cu
celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la

un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Titlul II

Drepturile și libertățile fundamentale conform Constituției României

Capitolul I – Dispoziții comune

Capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale (art. 22 – 30)

CAPITOLUL II

DREPTURILE și LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni NU poate fi supus

torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de
tratament inuman ori
degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune

de judecător şi
numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune

pentru cel mult 30 de zile şi
se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile,
fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil,
şi NU mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice

periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile,
legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi
să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului,
- dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau
- dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reţinut sau arestat

i se aduc de îndată la cunoştinţă,
în limba pe care o înţelege,
motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen;
învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă

motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi
în alte situaţii prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie,

sub control judiciar sau
pe cauţiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat,

ales sau
numit din oficiu.

(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de:

a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară,
de a emigra, precum şi de
a reveni în ţară.

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa

intimă,
familială şi
privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă

nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
ordinea publică sau
bunele moravuri.

(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile.

Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:

executarea unui mandat de arestare
- sau a unei hotărâri judecătoreşti;
înlăturarea unei primejdii privind viaţa,
- integritatea fizică sau
- bunurile unei persoane;
apărarea securităţii naţionale
- sau a ordinii publice;
prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţia

se dispune de judecător şi
se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise,

în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

Secretul

scrisorilor,
al telegramelor,
al altor trimiteri poştale,
al convorbirilor telefonice şi
al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

(1) Libertatea

gândirii şi
a opiniilor, precum şi
libertatea credinţelor religioase
nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Nimeni nu poate fi constrâns:

să adopte o opinie ori
să adere la o credinţă religioasă,

contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată;

ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt

autonome faţă de stat şi
se bucură de sprijinul acestuia,
- inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în
  - armată,
  - în spitale,
  - în penitenciare,
  - în azile şi
  - în orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura,

potrivit propriilor convingeri,
educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

(1) Libertatea de exprimare

a gândurilor,
a opiniilor sau
a credinţelor şi

Libertatea creaţiilor de orice fel,

prin viu grai,
prin scris,
prin imagini,
prin sunete sau prin
alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare NU poate prejudicia

demnitatea,
onoarea,
viaţa particulară a persoanei şi
nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege:

defăimarea ţării şi a naţiunii,
îndemnul
- la război de agresiune,
- la ură
  - naţională,
  - rasială,
  - de clasă sau
  - religioasă,
incitarea
- la discriminare,
- la separatism teritorial sau
- la violenţă publică, precum şi
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru

informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
- editorului sau
- realizatorului,
- autorului,
- organizatorului manifestării artistice,
- proprietarului
  - mijlocului de multiplicare,
  - al postului de radio sau
  - de televiziune,
în condiţiile legii.

Delictele de presă se stabilesc prin lege.

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure

informarea corectă a cetăţenilor
- asupra treburilor publice şi
- asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie NU trebuie să prejudicieze

măsurile de protecţie a tinerilor
sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private,

sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome.

Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.
Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin

învăţământul general obligatoriu,
prin învăţământul liceal şi
prin cel profesional,
prin învăţământul superior, precum şi prin
alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română.

În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale

de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;
modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.

Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din
- familii defavorizate şi
- celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi

de stat,
particulare şi
confesionale, în condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.

În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.

(2) Libertatea persoanei de

a-şi dezvolta spiritualitatea şi
de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure

păstrarea identităţii spirituale,
sprijinirea culturii naţionale,
stimularea artelor,
protejarea şi conservarea moştenirii culturale,
dezvoltarea creativităţii contemporane,
promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru

boală,
accidente,
maternitate şi
recuperare,
controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi
alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au

îndatorirea de

a proteja şi a
ameliora mediul înconjurător.

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani,

împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot

debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi
nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în

articolul 16 alineatul (3),
- „16.(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.”
dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice,
- potrivit articolului 40 alineatul (3).
  - „40.(3) Nu pot face parte din partide politice
    - judecătorii Curţii Constituţionale,
    - avocaţii poporului,
    - magistraţii,
    - membrii activi ai armatei,
    - poliţiştii şi
    - alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.”

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin:

23 de ani pentru a fi aleşi în
- Camera Deputaţilor sau în
- organele administraţiei publice locale,

33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi

35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

Mitingurile,
demonstraţiile,
procesiunile sau
orice alte întruniri
- sunt libere şi
- se pot organiza şi desfăşura
  - numai în mod paşnic,
  - fără nici un fel de arme.

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în

partide politice,
în sindicate,
în patronate şi în
alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva

pluralismului politic,
a principiilor statului de drept ori
a suveranităţii,
a integrităţii sau
a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) NU pot face parte din partide politice

judecătorii Curţii Constituţionale,
avocaţii poporului,
magistraţii,
membrii activi ai armatei,
poliţiştii şi
alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Alegerea profesiei,
a meseriei sau
a ocupaţiei, precum şi
a locului de muncă este liberă.

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială.

Acestea privesc

securitatea şi sănătatea salariaţilor,
regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,
instituirea unui salariu minim brut pe ţară,
repausul săptămânal,
concediul de odihnă plătit,
prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale,
formarea profesională, precum şi
alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la

negocieri colective în materie de muncă şi
caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) NU constituie muncă forţată:

activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor

profesionale,
economice şi
sociale.

(2) Legea stabileşte

condiţiile şi
limitele exercitării acestui drept, precum şi
garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

(1) Dreptul de

proprietate, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate.

Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor

numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
- Uniunea Europeană şi
- din alte tratate internaţionale la care România este parte,
pe bază de reciprocitate,
în condiţiile prevăzute prin lege organică,
precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât

pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,
cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei

sociale,
etnice,
religioase,
politice sau
de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare,

cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
- solului,
- plantaţiilor sau
- construcţiilor, precum şi
- pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc

de comun acord cu proprietarul sau,
în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind

protecţia mediului şi
asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.

Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile

destinate,
folosite sau
rezultate

din

infracţiuni ori
contravenţii

pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

Accesul liber al persoanei la o

activitate economică,
libera iniţiativă şi

exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Dreptul la moştenire este garantat.

(1) Statul este obligat să ia măsuri

de dezvoltare economică şi
de protecţie socială,

de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetăţenii au dreptul

la pensie,
la concediu de maternitate plătit,
la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat,
la ajutor de şomaj şi
la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.

Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

(1) Familia se întemeiază pe

căsătoria liber consimţită între soţi,
pe egalitatea acestora şi
pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de

încheiere,
de desfacere şi
de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă

alocaţii pentru copii şi
ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.

Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3)

Exploatarea minorilor,
folosirea lor în activităţi care
- le-ar dăuna sănătăţii,
- moralităţii sau care
- le-ar pune în primejdie
  - viaţa ori
  - dezvoltarea normală

sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa

politică,
socială,
economică,
culturală şi
sportivă a ţării.

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială.

Statul asigură

realizarea unei politici naţionale de
- egalitate a şanselor,
- de prevenire şi
- de tratament ale handicapului,

în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii,
- respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

(1) Persoana vătămată într-un

drept al său ori
într-un interes legitim,

de o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau
prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri,

este îndreptăţită să obţină
- recunoaşterea dreptului pretins sau
- a interesului legitim,
- anularea actului şi
- repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi
nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia
- cu rea-credinţă sau
- gravă neglijenţă.

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns

numai prin lege şi
numai dacă se impune, după caz, pentru:
- apărarea securităţii naţionale,
- a ordinii,
- a sănătăţii ori a
- moralei publice,
- a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
- desfăşurarea instrucţiei penale;
- prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă

numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie

proporţională cu situaţia care a determinat-o,
să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi
fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

CAPITOLUL III

ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani,

cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

Cetăţenii români,
cetăţenii străini şi
apatrizii

trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale

cu bună-credinţă,
fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

CAPITOLUL IV

AVOCATUL POPORULUI

(1) Avocatul Poporului este

numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.
Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile