OG 137 / 2000 PRIVIND PREVENIREA ȘI SANCȚIONAREA TUTUROR FORMELOR DE DISCRIMINARE
OBSERVAȚII, ACTUALIZĂRI ȘI COMPLETĂRI
- *) Republicată în temeiul art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 2 aprilie 2013,
- aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 27 iunie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.
- Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007 și, ulterior, a mai fost modificată și completată prin:
- – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin
- Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009;
- – Legea nr. 61/2013 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 25 martie 2013;
- – Rectificarea referitoare la forma republicată a Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 24 februarie 2014.
- – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin
Notă
- **) Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
- Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008,
- s-a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care
- din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,
- considerând că sunt discriminatorii,
- și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Capitolul I
Principii și definiții
(1) În România, stat
- de drept,
- democratic și
- social,
- demnitatea omului,
- drepturile și libertățile cetățenilor,
- libera dezvoltare a personalității umane
- reprezintă valori supreme și
- sunt garantate de lege.
(2) Principiile
- egalității între cetățeni,
- excluderii privilegiilor și
- excluderii discriminării
sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
- a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui altui organ jurisdicțional;
- b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție;
- c)drepturile politice, și anume
- drepturile electorale,
- dreptul de a participa la viața publică și
- de a avea acces la funcții și demnități publice;
- d)drepturile civile, în special:
- (i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței;
- (ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară;
- (iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română;
- (iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;
- (v) dreptul de proprietate;
- (vi) dreptul la moștenire;
- (vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie;
- (viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;
- (ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;
- (x) dreptul de petiționare;
- e)drepturile economice, sociale și culturale, în special:
- (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
- (ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate;
- (iii) dreptul la locuință;
- (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale;
- (v) dreptul la educație și la pregătire profesională;
- (vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive;
- f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.
- (3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
- (4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2).
(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege
- orice deosebire,
- excludere,
- restricție sau
- preferință, pe bază de
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- limbă,
- religie,
- categorie socială,
- convingeri,
- sex,
- orientare sexuală,
- vârstă,
- handicap,
- boală cronică necontagioasă,
- infectare HIV,
- apartenență la o categorie defavorizată,
- precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect
- restrângerea,
- înlăturarea recunoașterii,
- folosinței sau
- exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale
- sau a drepturilor recunoscute de lege,
- în domeniul politic,
- economic,
- social și
- sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(3) ) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe,
- prevederile,
- criteriile sau
- practicile
aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici
(excepții)
- sunt justificate obiectiv de un scop legitim,
- iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
(4) Orice comportament
- activ ori
- pasiv
care, prin efectele pe care le generează,
- favorizează sau
- defavorizează nejustificat ori
- supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități
atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.
(5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu
- de rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- limbă,
- religie,
- categorie socială,
- convingeri,
- gen,
- orientare sexuală,
- apartenență la o categorie defavorizată,
- vârstă,
- handicap,
- statut de refugiat ori azilant sau
- orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru
- intimidant,
- ostil,
- degradant ori
- ofensiv.
(5^1) Constituie hărțuire morală la locul de muncă și se sancționează
- disciplinar,
- contravențional sau
- penal, după caz,
orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă
- prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului,
- prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori
- prin compromiterea viitorului profesional al acestuia,
comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
- a) conduită ostilă sau nedorită;
- b) comentarii verbale;
- c) acțiuni sau gesturi.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(5^2) Constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere
- demnității,
- integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați,
punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru.
În înțelesul prezentei legi, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(5^3) Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală.
- Niciun angajat nu va fi
- sancționat,
- concediat sau
- discriminat,
- direct sau indirect, inclusiv cu privire la
- salarizare,
- formare profesională,
- promovare sau
- prelungirea raporturilor de muncă,
- din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(5^4) Angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă
- răspund disciplinar,
- în condițiile legii
- și ale regulamentului intern al angajatorului.
Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a angajatului pentru faptele respective.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(5^5) Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(5^6) Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă,
- de reguli sau
- măsuri interne
care
- să oblige,
- să determine sau
- să îndemne angajații la
săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(5^7) Angajatul, victimă a hărțuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condițiile legii.
Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.(la 10-08-2020, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 167 din 7 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 07 august 2020 )
(6) Orice
- deosebire,
- excludere,
- restricție sau
- preferință
bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale
dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale.
(7) Constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe
- orice tratament advers,
- venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
(8) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului
- la libera exprimare,
- a dreptului la opinie și
- a dreptului la informație.
(9) Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat
- în favoarea unei persoane,
- unui grup de persoane sau
- a unei comunități,
vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe.
(10) În înțelesul prezentei ordonanțe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:
- a)prevenirea oricăror fapte de discriminare,
- prin instituirea unor măsuri speciale,
- inclusiv a unor acțiuni afirmative,
- în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea șanselor;
- b) mediere prin soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor acte/fapte de discriminare;
- c) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozițiile alin. (1)-(7).
- (11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, în condițiile legii.
Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică tuturor
- persoanelor fizice sau juridice,
- publice sau private, precum și
- instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește:
- a) condițiile de încadrare în muncă,
- criteriile și condițiile de recrutare,
- selectare și
- promovare,
- accesul la toate formele și nivelurile de orientare,
- formare și perfecționare profesională;
- b) protecția și securitatea socială;
- c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri și facilități;
- d) sistemul educațional;
- e) asigurarea libertății de circulație;
- f) asigurarea liniștii și ordinii publice;
- g) alte domenii ale vieții sociale.
În înțelesul prezentei ordonanțe, categorie defavorizată este
- acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de
- inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor
- datorită (din cauza sic!) diferențelor identitare față de majoritate,
- fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare.
Diferența de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1)
- nu constituie discriminare atunci când, în temeiul naturii activităților ocupaționale sau al contextului în care acestea se desfășoară,
- o asemenea caracteristică reprezintă o cerință profesională reală și determinantă,
- cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională.
Capitolul II
Dispoziții speciale
Secţiunea I
Egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
- condiționarea participării la o activitate economică a unei persoane
- ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenența sa la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie, religie,
- categorie socială,
- respectiv de convingerile,
- de sexul sau orientarea sexuală,
- de vârsta sau de apartenența sa la o categorie defavorizată.
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
- discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei
- anumite rase,
- naționalități,
- etnii, religii,
- categorii sociale sau
- unei categorii defavorizate, respectiv
- din cauza
- convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a acesteia,
- într-un raport de muncă și protecție socială,
- cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:
- a) încheierea,
- suspendarea,
- modificarea sau
- încetarea raportului de muncă;
- b) stabilirea și
- modificarea
- atribuțiilor de serviciu,
- locului de muncă sau a
- salariului;
- c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;
- d) formarea, perfecționarea, reconversia și promovarea profesională;
- e) aplicarea măsurilor disciplinare;
- f) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta;
- g) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare.
- a) încheierea,
- cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:
(1) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pentru motivul că aceasta aparține
- unei anumite rase,
- naționalități,
- etnii,
- religii,
- categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori
- din cauza
- convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau
- orientării sexuale a acesteia,
- cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
(2) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenența la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată,
- de vârsta,
- de sexul sau orientarea sexuală,
- respectiv de convingerile candidaților,
- cu excepția situației prevăzute la art. 2 alin. (9).
(3) Persoanele fizice și juridice cu atribuții în medierea și repartizarea în muncă
- vor aplica un tratament egal tuturor celor aflați în căutarea unui loc de muncă,
- vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber și egal la
- consultarea cererii și ofertei de pe piața muncii,
- la consultanța cu privire la posibilitățile de
- ocupare a unui loc de muncă și
- de obținere a unei calificări și
- vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaților.
- Angajatorii vor asigura confidențialitatea datelor privitoare la
- rasa,
- naționalitatea,
- etnia,
- religia,
- sexul,
- orientarea sexuală sau
- a altor date cu caracter privat
- care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
discriminarea angajaților de către angajatori,
- în raport cu prestațiile sociale acordate,
- din cauza apartenenței angajaților la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- origine etnică,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată ori pe baza
- vârstei,
- sexului,
- orientării sexuale sau
- convingerilor promovate de ei.
Secţiunea a II-a
Accesul la serviciile publice administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
- dacă fapta nu intră sub incidența legii penale,
- discriminarea unei
- persoane fizice,
- a unui grup de persoane
- din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată,
- respectiv din cauza convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:
- a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice;
- b)refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică
- – alegerea medicului de familie,
- asistență medicală,
- asigurările de sănătate,
- serviciile de urgență sau
- alte servicii de sănătate;
- c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuință;
- d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract;
- e) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții;
- f) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alți prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată ori publică;
- g)refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun
- – prin avion,
- vapor,
- tren,
- metrou,
- autobuz,
- troleibuz,
- tramvai,
- taxi sau
- prin alte mijloace;
- h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități.
Secţiunea a III-a
Accesul la educație
(1) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza apartenenței acestora la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată,
- respectiv din cauza convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educațional, inclusiv la
- admiterea sau
- la înscrierea în unitățile ori instituțiile de învățământ și
- la evaluarea ori examinarea cunoștințelor.
(3) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
solicitarea unor declarații doveditoare ale apartenenței acelei persoane sau acelui grup la o anumită etnie, care să condiționeze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educație în limba maternă.
Excepție face situația în care în învățământul liceal și universitar candidații concurează pe locuri special acordate pentru o anumită minoritate și se impune dovedirea, printr-un act din partea unei organizații legal constituite a minorității respective, a apartenenței la această minoritate.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unității ori instituției de învățământ de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale cărei cunoștințe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condițiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituția respectivă, atât timp cât refuzul nu este determinat de apartenența persoanei în cauză la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată,
- respectiv din cauza convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a acesteia.
(5) Prevederile alin. (1) și (2) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unității ori instituției de învățământ pentru pregătirea personalului de cult de a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde condițiilor stabilite pentru accesul în instituția respectivă.
(6) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
orice îngrădiri pe criterii de apartenență la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o
- categorie defavorizată
în procesul de înființare și de acreditare a instituțiilor de învățământ înființate în cadrul legislativ în vigoare.
Secţiunea a IV-a
Libertatea de circulație, dreptul la libera alegere a domiciliului și accesul în locurile publice
(1) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, orice acțiuni constând în
- amenințări,
- constrângeri,
- folosirea forței sau
- orice alte mijloace de
- asimilare,
- strămutare sau
- colonizare de persoane,
în scopul modificării compoziției etnice, rasiale sau sociale a unei zone a țării sau a unei localități.
(2) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, orice comportament constând în
- determinarea părăsirii domiciliului,
- în deportare sau în îngreunarea condițiilor de viață și de trai
cu scopul de a se ajunge la renunțarea la domiciliul tradițional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparținând unei anumite
- rase,
- naționalități,
- etnii sau
- religii,
- respectiv al unei comunități,
fără acordul acestora.
Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanțe atât
- obligarea unui grup de persoane aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care locuiește, cât și
- obligarea unui grup de persoane aparținând majorității de a se stabili în localități, arii sau zone locuite de o populație aparținând minorităților naționale.
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil din cauza apartenenței acestora la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o
- categorie defavorizată,
- respectiv din cauza
- convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe,
interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenței acestora la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată,
- respectiv din cauza
- convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
Secţiunea a V-a
Dreptul la demnitatea personală
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale,
orice comportament manifestat în public, având caracter de
- propagandă naționalist-șovină,
- de instigare la ură rasială sau națională,
ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de
- intimidare,
- ostile,
- degradante,
- umilitoare sau ofensatoare,
îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită
- rasă,
- naționalitate,
- etnie,
- religie,
- categorie socială sau la o categorie defavorizată,
- respectiv din cauza
- convingerilor,
- vârstei,
- sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
Tot actul normativ – ORDONANȚĂ nr. 137 din 31 august 2000 (**republicată**) privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare**) poate fi găsit aici.